Acesta……..este primul meu mesaj catre o lume NOUA (desigur pentru mine) care sper sa ma ajute sa tin acest BLOG cat mai mult in viata!
Tot ce va voi povesti de acum inainte (pana plec din companie), tine de viata unui…..alt ROMAN…..intr-o Companie Multinationala si viata de zi cu zi! Cu siguranta, mai sunt sute de bloguri (sau mii) despre experiente profesionale dar acesta se doreste a descrie imaginea…..vazuta din interior in referinta cu lumea rela!
Aseara, prin intermediul COMPANIEI la care lucrez, si prin bunavointa Sefilor, am avut ocazia, sa particip, pentru prima data, la o minunatie, un SPECATCOL (lasand deoparte jocul facut de cei de pe teren), la ALLIANZ ARENA – o bijuterie tehnica a timpurilor noastre;
Va spun ca, doar sa petreci cateva momente in acel loc, sa vezi spectacolul imens si cum trebuie sa iei parte (chiar daca esti un tip mai retras) sunt momente si clipe Unice; am fost cu cativa colegi, la LOJA 82 de pe ARENA, loja ce apartine Companiei noastre si ne-am simtit ca NOBILII – Chelner personal, mancare, bautura pe saturate – A FOST UN VIS!
Pacat ca acum 3 ore cand am aterizat, in Bucurestiul nostru Drag, ploua, am mai platit 40 EUR Parcarea la minunatul Aeroport OTOPENI (niste nerusinati – nici afara nu sunt asemenea preturi adica 1.2 EUR/h) – mi-am revenit la viata REALA! M-AM TREZIT! CE GERMANIA, CE AUSTRIA? WELCOME IN BUCHAREST….scria pe un Banner la intrarea in Parcare si m-am ales rapid cu o Chitanta !
ASA CA BINE CA SUNTEM ROMANI!
Hmm emotionante realizarea si constientizarea intunecimilor ce ne inconjoara precum si situarea geografica si nu numai in tenebrele Sud-Estului unui continent prea batran ca sa mai suporte pe unii si altii sa scoata capul in asa zisa lume civilizata. Dar totul e frumos cand e frumos daca e raportat la urat, insa masochismul ce ne caracterizeaza ne face sa ne intoarcem mereu, introducandu-ne in vene seva viselor ce nu se mai indeplinesc prin care ne gasim subterfugii si motivatii ca sa facem in continuare asta. Doar aici sunt prietenii, dusmanii, familia si fara ei ce am face? asa e dar oare noi nu traim pentru noi, pentru sotia sau sotul, pentru copiii nostri si oare nu avem datoria si sarcina ce ne-a fost incredintata la nastere sa implinim vrerea creatorului?…….cred ca da si atunci?……suntem inca legati de glie de posedarea materiala, verbul a avea devinde biblie si……….cred ca trebuie sa schimbam ceva si daca aici nu se mai poate pentru ca daca ne uitam in jur unii dintre noi, suntem convinsi ca nu se mai poate, poate pentru ca asa am fost intotdeauna ca natie din strafulgerarea istoriei reuseam sa ne salvam in ultimul moment pentru a astepta urmatorul ultim moment si pentru a ne mira de ce ni se intampla tocmai noua, de ce vor altii ce avem noi, pentru ca de fiecare data nu am inteles nimic din ce se intampla in jurul nostru si am fost suficienti de naivi sa credem ca noua nu ni se intampla si poate noi vom fi ocoliti de valul intamplarilor clare si evidente ce va sa vina……..poate o sa ne trezim sau mai sigur cred ca asteptam sa inventeze altii pastila pentru a ne trata de naivitate…..
O zi ca niciuna pana azi